O inscripţie veche de 3.200 de ani poate indica existenţa unei civilizaţii antice dispărute şi are potenţialul de a rescrie istoria

Textul este inscripţionat în limba luviană, o limbă cu origini în Asia Mică pe care foarte puţini cercetători o cunosc. Printre aceştia se află şi Fred Woudhuizen, un cercetător independent, care a descifrat o copie a inscripţiei, scrie Live Science.

Woudhuizen şi Ederhard Zangger, geoarheolog şi preşedinte al fundaţiei de studii luviene, vor publica descoperirile în numărul din decembrie al jurnalului Proceedings of the Dutch Archaeological and Historical Society.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Dacă inscrpiţia se dovedeşte a fi autentică, va face lumină în istoria Asiei Mici de acum peste trei milenii, în care popoare ale mării distrugeau oraşe şi civilizaţii prin Orientul Mijlociu. Regatul Mirei, care participa la aceste campanii militare, făcea parte din confederaţia de popoare al mării.

Inscripţia relatează cum regele Kupantakuruntas a condus Mira, regatul care la acea vreme controla şi Troia, un alt regat din Turcia de astăzi. Inscripţia mai descrie şi cum prinţul troian Muksus conducea o expediţie navală care a dus la cucerirea oraşului Aşkelon, care se găseşte în Israelul de astăzi.

Textul mai descrie şi cum Kupantakuruntas a ajuns pe tronul Mirei. Tatăl său, regele Mashuittas, a preluat controlul Troiei după ce regele troian Walmus a fost dat jos. La scurt timp după aceea, Mashuittas l-a repus pe tron pe Walmus în schimbul loialităţii sale.

Kupantakuruntas a devenit regele Mirei după ce tatăl său a murit. A preluat apoi controlul Troiei, deşi nu era regele propriu-zis al acestui teritoriu. În inscripţie, Kupantakuruntas se descria ca fiind gardianul Troiei, implorând viitorii conducători ai Troiei „să aibă grijă de Wilusa (nume antic pentru Troia), aşa cum marele rege al Mirei a făcut”, conform traducerii lui Woudhuizen.

O copie a copiei a unei alte copii

Inscripţia în sine nu mai există, fiind disctrusă în secolul al XIX-lea, dar există o copie a acesteia, găsită pe proprietatea lui James Mellaart, un arheolog faimos care a murit în 2012. Acesta a lăsat un text în care spunea că inscripţia nu poate fi descifrată în întregime, dar nu a scris o lucrare ştiinţifică în care să o descrie în detaliu.

Mai mult decât atât, unii cercetători au precizat că inscripţia este un fals creat de Mellaart sau de alt arheolog.

Conform notiţelor lui Mellaart, inscripţia a fost copiată în 1878 de un arheolog numit Georges Perrot lângă o localitate numită Beyköy din Turcia. La scurt timp după ce Perrot a transcris inscripţia, localnicii au folosit piatra pentru construcţia unei moschei.

Un cercetător pe nume Bahadır Alkım, care a murit în 1981, a redescoperit inscripţia lui Perrot şi a realizat o copie la rândul său pe care Mellaart a mai copiat-o încă o dată – aceasta fiind varianta tradusă de echipă.

Aşadar, există o posibilitate ca inscripţia să fie un fals, deşi relatările se potrivesc cu evenimentele care aveau loc la sfârşitul mileniului 2 î.e.n.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

O inscripţie veche de 2.600 de ani, elucidată recent, răstoarnă unul dintre ”adevărurile” despre Biblia ebraică – FOTO

Arheologii plănuiesc să descopere secretele cetăţii Troia

O civilizaţie misterioasă dispărea în urmă cu peste 3000 de ani. Odată cu ea, Epoca Bronzului lua sfârşit – VIDEO

Artefacte impresionante greceşti, vechi de peste 2.000 de ani, descoperite în Egipt – FOTO